Mituri despre placentă

În regatul animal, niciun alt animal nu are o placentă care solicită o asemenea „taxă” biologică ca o placentă umană. Femeile au cea mai groasă căptușeală uterină dintre toate mamiferele; și pentru a pătrunde adânc și a avea acces la rezerva de sânge, placenta umană trebuie să fie puternică și beligerentă¹. Din acest motiv, diferite culturi consideră că placenta este superioară și țin ceremonii care aduc onoare rolului său în dezvoltarea unei noi vieți. 

Egiptul antic și „al doilea suflet” al copilului  

Cea mai Veche imagine cunoscută a unei placente datează din 3400 Î.C. și a fost descoperită în Narmer Palette. Această piatră ceremonială are o reprezentare a Placentei regale a Noului Faraon și a fost găsită la Hierakonpolis, unul din cele mai mari centre urbane și situri de excavații de-a lungul Fluviului Nil². Egiptenii antici au considerat că placenta este „ajutorul secret” al copilului sau „al doilea suflet”³ al copilului.

Placenta și Biblia

Conform acestui concept al egiptenilor antici, și Vechiul Testament oferă o referinţă la mănunchiul de Viață în colecția lor vastă de folclor. Aceasta este menționată în Samuel 25:29, când Abigail spune lui David „sufletul Domnului meu va fi legat în mănunchiul vieții”, cu referire la obiceiul de a înveli placenta într-un mănunchi sacru care se va lega de sănătatea și destinul noii vieți⁴.

În Deuteronomul 28:57, există de asemenea o referinţă la mâncatul placentei post-naștere de către mamă în timp de asediu:

“…placenta din pântecele ei și copiii pe care îi poartă. Pentru că în timp de nevoie ea intenționează să le mănânce în secret din cauza suferinței pe care v-o va cauza inamicul în timpul asediului orașelor voastre“.⁵

Dar vom reveni la aceasta mai târziu…

Un frate mai mare al copilului

Acest concept al placentei ca și cunoaștere este împărtășit de alte triburi și civilizații. Triburile Parigi din Insulele Celebes din Indonezia credeau că placenta, în ciuda livrării ei mai târziu, este un frate mai mare al copilului. Ei o conservau cu grijă într-un vas și era învelită în bumbac alb și ascunsă sub sarongul mamei. Apoi era îngropată și punctul era marcat cu palmieri plantați în onoarea ocaziei⁴.

De asemenea, Toba-Bataks din Sumatra de nord credeau că placenta era fratele mai mic al nou-născutului și că în placenta se ascunde unul din cele șapte suflete pe care le are un om⁴. Acest suflet special rămânea cu placenta îngropată, dar o putea părăsi periodic pentru a avertiza copilul de amenințări și pericole. Dacă copilul se comporta bine, placenta-suflet îi dădea încurajări, acționând ca o bună „conștiință” a copilului. 

Îngerul păzitor 

În Bali, placenta era numită “Ari-Ari” și era considerată corpul fizic al îngerului păzitor al copilului și că spiritul îngerului va rămâne împreună cu copilul pe viață. placenta era învelită într-o cârpă și plasată în interiorul unei nuci de cocos pentru a fi îngropată⁶.

De asemenea, islandezii au numit placenta „fylgia” bebelușului, care literal înseamnă „înger păzitor”⁴. În folclorul islandez, placenta trebuie să fie îngropată sub podeaua casei, pentru ca mama să calce pe ea când se dă jos din pat. Mai târziu în viața copilului, îngerul păzitor va lua forma unui urs, unui lup, unui vultur, unui bivol sau unui porc mistreț, oricare animal se asemăna cel mai bine cu dispoziția copilului. 

Placenta ca o dublură

În tribul Baganda din Uganda, placenta era considerată al doilea copil, o dublură, care era privită ca o fantomă⁴. Această fantomă trăiește în porțiunea cordonului ombilical atașat de copil, care va fi conservat cu grijă pentru ca acel copil să aibă o viață sănătoasă și fructuoasă. Placenta în sine era învelită în frunze de platan și îngropată de mamă la baza unui palmier. Alegerea speciei de palmier depindea de faptul dacă acel copil era un băiat sau o fată. Dacă acel copil era un băiat, specia de palmier aleasă era cea care putea fi folosită pentru a fabrica berea; în cazul unei fete, specia de palmier aleasă era cea al cărei fruct era comestibil. Acest arbore plantat devenea sacru și doar bunica se putea apropia de arbore.

Rădăcinile de origine 

În cultura Hmong din China de sud-vest, placenta era îngropată cu mare grijă și un ritual acasă, pentru că se considera că placenta era o mantie spirituală pe care copilul o purta pentru a veni pe lume⁶. Cuvântul Hmong pentru placentă înseamnă literal „mantie”. După deces, spiritul va reface călătoria vieții la locul unde placenta era îngropată, ca o mantie spirituală care îi permite să se întoarcă în cealaltă latură a vieții.  

În tradiția Navajo a unui trib indian american, îngroparea placentei între granițele terenului tribal al familiei copilului lega sau înrădăcina spiritul copilului de spiritele strămoșilor săi și terenul său natal. Navajo credeau că acest lucru va asigura că copilul se va întoarce întotdeauna acasă. 

De asemenea, tribul Maori din Noua Zeelandă obișnuiau să îngroape placenta pe terenul tribal pentru a lega copilul de glie; de fapt, cuvântul Maori pentru placentă și cuvântul pentru teren/pământ au același nume, „Whenua„⁶.

Straniu și bizar…

Unele obiceiuri curioase au apărut din frică sau din cauză că îngroparea placentei nu părea a fi adecvată pentru a proteja copilul de forțele răului care erau exercitate. Ideea că placenta trebuie să fie neutralizată sau „ucisă” pentru a deveni nedăunătoare a fost conservată de Indienii Copper River din Alaska în America de Nord sau Negritos din Luzon, în sud-estul Asiei.  

În plus, romii din Transilvania credeau că atât placenta cât și meconium – primul scaun al noului-născut – trebuiau să fie arse, în caz contrar zânele rele le-ar putea transforma în vampiri care îl vor ataca pe copil⁴.

Mama care hrănește copilul  

Înțelepciunea pare să fie la ordinea zilei pentru triburile Ostiak și Vogul care trăiau în Munții Urali, în granițele dintre Europa și Asia. Pentru aceste triburi, placenta era numită „mama care hrănește copilul”, care era o legătură inteligentă cu adevărata fiziologie a acestui organ minune⁴. Înainte de nașterea anticipată, o cămașă mică era pregătită împreună cu celelalte haine ale copilului și folosită pentru a îmbrăca placenta în modul adecvat unei rude apropiate⁴.

În zilele noastre…

Un studiu recent din Australia despre nașterea placentei a dezvăluit că majoritatea femeilor intervievate considerau că acest act este un element intrinsec al nașterii naturale și că femeile considerau ceva valoros că vedeau placenta și aveau oportunitatea de a o păstra.⁷  Multe femei găseau o semnificație personală în ceremoniile antice ale placentei și onorau călătoria femeii în maternitate, care este un adevărat eveniment care schimbă viața unei femei. 

Referințe:

1. Gunter, J. Thank You for Not Eating Your Placenta. The New York Times https://www.nytimes.com/2018/09/06/style/placenta-eating-postpartum-placentophagy.html (2018).
2. Romero, R. Images of the human placenta. American Journal of Obstetrics & Gynecology https://www.ajog.org/article/S0002-9378(15)00909-6/pdf (2015).
3. Blackman, A. M. The Pharaoh’s Placenta and the Moon-God Khons. The Journal of Egyptian Archaeology 3, 235-249, doi:10.2307/3853534 (1916).
4. Long, E. C. The Placenta in Lore and Legend. Bull Med Libr Assoc 51, 233-241 (1963).
5. BibleHub. Deuteronomy 28:57. https://biblehub.com/deuteronomy/28-57.htm Bible translations (-).
6. Hollister, S. Placenta Burial Rituals. https://placentarisks.org/wp-content/uploads/2018/09/Placenta-burial-rituals-from-around-the-world-handout.pdf (2018).
7. Reed, R., Gabriel, L. & Kearney, L. Birthing the placenta: women’s decisions and experiences. BMC Pregnancy Childbirth 19, 140, doi:10.1186/s12884-019-2288-5 (2019).
8. Coyle, C. W., Hulse, K. E., Wisner, K. L., Driscoll, K. E. & Clark, C. T. Placentophagy: therapeutic miracle or myth? Arch Womens Ment Health 18, 673-680, doi:10.1007/s00737-015-0538-8 (2015).
9. Young, S. M. & Benyshek, D. C. In search of human placentophagy: a cross-cultural survey of human placenta consumption, disposal practices, and cultural beliefs. Ecol Food Nutr 49, 467-484, doi:10.1080/03670244.2010.524106 (2010).
10. Ober, W. B. Notes on placentophagy. Bull N Y Acad Med 55, 591-599 (1979).
11. Farr, A., Chervenak, F. A., McCullough, L. B., Baergen, R. N. & Grünebaum, A. Human placentophagy: a review. Am J Obstet Gynecol 218, 401.e401-401.e411, doi:10.1016/j.ajog.2017.08.016 (2018).
12. CDC. Late-Onset Infant Group B Streptococcus Infection Associated with Maternal Consumption of Capsules Containing Dehydrated Placenta. https://www.cdc.gov/mmwr/volumes/66/wr/mm6625a4.htm (2017).
13. Johnson, S. K., Pastuschek, J., Rödel, J., Markert, U. R. & Groten, T. Placenta – Worth Trying? Human Maternal Placentophagia: Possible Benefit and Potential Risks. Geburtshilfe Frauenheilkd 78, 846-852, doi:10.1055/a-0674-6275 (2018).